La o săptămână după ce premierul Emil Boc a cerut Gărzii de Mediu să fie neiertătoare cu agenţii economici care poluează şi cu autorităţile locale care tolerează gropile de gunoi improvizate, un raport al Curţii de Conturi arată că instituţia care ar trebui să vegheze pentru protejarea mediului a cheltuit banii pe achiziţii nepotrivite cu activitatea pe care o desfăşoară.
Sursa.
vineri, 28 august 2009
POS MEDIU România a absorbit 66% din banii de mediu
În cadrul ultimei şedinţe interministeriale dedicată absorbţiei de către ţara noastră a fondurilor nerambursabile provenind de la Uniunea Europeană, POS Mediu a fost apreciat ca fiind cel mai de succes program operaţional care se derulează în prezent în România, având o rată de contractare a fondurilor alocate de 66%. În primele opt luni ale acestui an, au fost efectuate plăţi către beneficiarii proiectelor finanţate prin POS Mediu, în valoare de 487,47 milioane lei, adică peste 100 de milioane de euro, înregistrându-se astfel o creştere la acest capitol de peste 200% faţă de primii doi ani de implementare a programului.
Sursa.
Sursa.
marți, 25 august 2009
Lipsa unui studiu pentru „Natura 2000” ar putea aduce sanctiuni UE
Cu banii cheltuiti de Ministerul Mediului pentru publicitate, problema ar fi fost remediata
Intarzierea punerii in aplicare a directivelor Uniunii Europene in ceea ce priveste programul „Natura 2000” ar putea duce la declansarea procedurii de infringement impotriva Romaniei, care risca sanctiuni severe, de ordinul a sute de mii de euro pe luna.
Sursa.
Intarzierea punerii in aplicare a directivelor Uniunii Europene in ceea ce priveste programul „Natura 2000” ar putea duce la declansarea procedurii de infringement impotriva Romaniei, care risca sanctiuni severe, de ordinul a sute de mii de euro pe luna.
Sursa.
Dacă Occidentul e ca o fată curată, dar moartă, „România e o fată nespălată, dar plină de viaţă“
Dintre popoarele latine, mai răpănoase de felul lor decât altele, România e într-adevăr cea mai nespălată, însă e o mimoză în comparaţie cu vecina ei, Ucraina. Cu toate gunoaiele care o sluţesc, şi-a păstrat însă sănătatea ecosistemelor rezonabil de intactă.
Gunoaiele n-au cum s-o omoare, spune Peter Lengyel, secretar ştiinţific al Asociaţiei UNESCO Pro Natura, nu-s o problemă fundamentală pentru România, dar cel puţin în zonele rurale o fac de nefrecventat pentru turiştii străini: “Eu am făcut mai multe cărţi în care prezentam aspecte frumoase ale naturii din România, iar la o conferinţă în Italia, organizată de Consiliul Europei, când le arătam fotografii cu Maramureşul, de exemplu, o doamnă mi-a spus: «Nu-i adevărat ce ne arătaţi aici, eu am vizitat Maramureşul şi e plin de gunoaie, nu e curăţenie cum e în pozele dumneavoastră!». Şi avea dreptate, eu când fotografiez încerc să găsesc unghiuri din care nu se văd gunoaiele, că în realitate e dezastru, cum să vină străinii cu copiii acolo?”.
Tradiţia ţărănească e de vină, cea a aruncatului gunoiului în spatele casei, în capătul satului, la marginea râului sau a pădurii, odinioară, când totul era biodegradabil, metoda firească de reciclare şi reintegrare a acestuia în natură.
Acum însă, cu sticla şi PET-urile intrate în joc, regulile nu se mai aplică. “La viituri ar trebui să vedeţi cum cauciucuri, haine vechi, PET-uri, bidoane, care de regulă plutesc la marginea râului, sunt împrăştiate pe tufele şi copacii de pe mal. E mult şi peste puterile autorităţilor locale, care încearcă să facă câte ceva, e greu şi ia timp, până la urmă e o chestiune de educaţie la nivel naţional. Cine să stea să-l supravegheze şi să-l amendeze pe ţăran când îl prinde cu gunoiul la râu?”
Problema asta s-a rezolvat în Vest în urmă cu zeci de ani, printr-un cumul de forţe: educaţie şi constrângere, spune Gabriel Păun, coordonator de campanii la Asociaţia Agent Green: “Popoarele latine sunt în general mai puţin preocupate de mediu şi sunt mai murdare decât celelalte. Nu suntem campionii mizeriei, nici Italia, Spania sau Portugalia nu excelează în curăţenie, dar dintre ele într-adevăr suntem codaşi. Da, în Olanda, Marea Britanie, Danemarca e curăţenie, dar acolo educaţia şi constrângerea merg mână în mână de zeci de ani. La ei dacă arunci o gumă pe jos, oamenii nu sunt indiferenţi, se opresc şi te întreabă: «De ce ai făcut asta?»“.
Ne uităm cu ochi dulci la civilizaţia Elveţiei, continuă Gabriel Păun, dar ceea ce nu ştim e că ei nu mai au urşi de o sută de ani şi nici alt soi de fiară sălbatică: “Au stabilit prin referendum în 1902 să dispară. E o ruşine cu care trebuie să trăiască de atunci. Nu mai au nici râşi, nimic. Au urcat cu civilizaţia până în creierii munţilor şi au distrus habitatele animalelor”.
Sursa.
Gunoaiele n-au cum s-o omoare, spune Peter Lengyel, secretar ştiinţific al Asociaţiei UNESCO Pro Natura, nu-s o problemă fundamentală pentru România, dar cel puţin în zonele rurale o fac de nefrecventat pentru turiştii străini: “Eu am făcut mai multe cărţi în care prezentam aspecte frumoase ale naturii din România, iar la o conferinţă în Italia, organizată de Consiliul Europei, când le arătam fotografii cu Maramureşul, de exemplu, o doamnă mi-a spus: «Nu-i adevărat ce ne arătaţi aici, eu am vizitat Maramureşul şi e plin de gunoaie, nu e curăţenie cum e în pozele dumneavoastră!». Şi avea dreptate, eu când fotografiez încerc să găsesc unghiuri din care nu se văd gunoaiele, că în realitate e dezastru, cum să vină străinii cu copiii acolo?”.
Tradiţia ţărănească e de vină, cea a aruncatului gunoiului în spatele casei, în capătul satului, la marginea râului sau a pădurii, odinioară, când totul era biodegradabil, metoda firească de reciclare şi reintegrare a acestuia în natură.
Acum însă, cu sticla şi PET-urile intrate în joc, regulile nu se mai aplică. “La viituri ar trebui să vedeţi cum cauciucuri, haine vechi, PET-uri, bidoane, care de regulă plutesc la marginea râului, sunt împrăştiate pe tufele şi copacii de pe mal. E mult şi peste puterile autorităţilor locale, care încearcă să facă câte ceva, e greu şi ia timp, până la urmă e o chestiune de educaţie la nivel naţional. Cine să stea să-l supravegheze şi să-l amendeze pe ţăran când îl prinde cu gunoiul la râu?”
Problema asta s-a rezolvat în Vest în urmă cu zeci de ani, printr-un cumul de forţe: educaţie şi constrângere, spune Gabriel Păun, coordonator de campanii la Asociaţia Agent Green: “Popoarele latine sunt în general mai puţin preocupate de mediu şi sunt mai murdare decât celelalte. Nu suntem campionii mizeriei, nici Italia, Spania sau Portugalia nu excelează în curăţenie, dar dintre ele într-adevăr suntem codaşi. Da, în Olanda, Marea Britanie, Danemarca e curăţenie, dar acolo educaţia şi constrângerea merg mână în mână de zeci de ani. La ei dacă arunci o gumă pe jos, oamenii nu sunt indiferenţi, se opresc şi te întreabă: «De ce ai făcut asta?»“.
Ne uităm cu ochi dulci la civilizaţia Elveţiei, continuă Gabriel Păun, dar ceea ce nu ştim e că ei nu mai au urşi de o sută de ani şi nici alt soi de fiară sălbatică: “Au stabilit prin referendum în 1902 să dispară. E o ruşine cu care trebuie să trăiască de atunci. Nu mai au nici râşi, nimic. Au urcat cu civilizaţia până în creierii munţilor şi au distrus habitatele animalelor”.
Sursa.
Circuit off road ilegal în situl protejat Munţii Ţarcului
Mârlănia loveşte din nou zonele strict protejate din România. În situl Natura 2000 Munţii Ţarcului, degradarea mediului natural a atins în multe locuri cote de alarmă din cauza numeroaselor incursiuni cu motociclete de tip Enduro, ATV-uri, maşini 4x4 şi snowmobile pe pajiştile alpine, în afara drumurilor publice, în plină zonă protejată. Autorităţile dau din umeri.
Conform OUG nr 195/2005 privind protecţia mediului, aprobată prin Legea nr. 265/2006, art. 52, al. 3(d), "pe teritoriul ariilor naturale protejate sunt interzise (...) accesul cu mijloace motorizate, care utilizează carburanţi fosili pe suprafaţa ariilor naturale protejate în scopul practicării de sporturi, în afara drumurilor permise accesului public şi a terenurilor special amenajate".
Sursa.
Conform OUG nr 195/2005 privind protecţia mediului, aprobată prin Legea nr. 265/2006, art. 52, al. 3(d), "pe teritoriul ariilor naturale protejate sunt interzise (...) accesul cu mijloace motorizate, care utilizează carburanţi fosili pe suprafaţa ariilor naturale protejate în scopul practicării de sporturi, în afara drumurilor permise accesului public şi a terenurilor special amenajate".
Sursa.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Postări
